joi, 3 aprilie 2014

DE VORBĂ CU EUGENIA GODJA: “Am fost severă şi pretenţioasă, iar când situaţiile o cereau, înţelegătoare şi iertătoare”.

Născută în 7 iulie 1948, Eugenia Godja, profesor de istorie şi director la Colegiul Naţional Dragoş Vodă este unul dintre cei mai emblematici profesori care au slujit de-a lungul timpului pentru acest liceu cu renume din Maramureş şi din ţară. Originară din Braşov, Eugenia Godja a ajuns profesor de istorie după ce a trecut un concurs de specialitate, în urma căruia şi-a început adevăratul vis, acela care a propulsat-o în şcoala pe care şi astăzi o îndrăgeşte şi de care îşi aminteşte cu emoţie.

Doamna profesor Eugenia Godja, aţi fost ani buni profesor de istorie şi director la Colegiul Naţional Dragoş Vodă. Ce ne puteţi spune despre Colegiul Naţional Dragoş Vodă de atunci, dar despre cel de astăzi?

Dragoş Vodă era o instituţie emblematică pentru învăţământul maramureşean şi nu numai, cu un mare renume şi o frumoasă tradiţie în învăţământul românesc. Această şcoală în timp, şi-a măsurat rigoarea şi valoarea prin generaţiile de elevi absolvenţi care au ştiut să înscrie secunda pe o curbă de eternitate, pentru că admirabilii lor dascăli i-au făcut să înţeleagă foarte devreme că viaţa nu e ordine, nici dezordine ci un marş tenace spre desăvârşire, confirmând îndemnul lui Nicolae Iorga: „Pentru fiecare zi, ori un mănunchi de fapte, ori sufletul tău cu o treaptă mai sus”. Sunt bucuroasă să remarc şi astăzi că în această şcoală a rămas şi există o permannenţă a valorilor care definesc învăţământul românesc şi care se evidenţiază în rezultatele bune şi foarte bune obţinute de elevi la învăţătură, la bacalaureat şi admiteri la facultate în ţară sau în străinătate, în numeroasele premii câştigate la olimpiadele şcolare, acestea fiind adevărate provocări spirituale.

Puteţi să ne spuneţi cum v-aţi simţit la Colegiul Naţional Dragoş Vodă, atât ca profesor cât şi ca director?

(Cu emoţie în suflet): Am înţeles cu fiecare zi care trecea, că faima şcolii se datorează deopotrivă dascălilor şi elevilor. Dascălilor, pentru că în ciuda vremurilor încercau să inalţe cultura la rangul purificator al măreţiei şi să orienteze rolul profesorului, al intelectualului, în sensul cultivării unei gândiri neîncorsetate de vicii şi al unei moralităţi atitudinale. În acest colectiv am avut surpriza descoperirii unor profesori de mare distincţie intelectuală, extrem de spirituali şi comunicativi, deştepţi, competenţi profesional şi carismatici.Le port profund respect şi recunoştinţă tuturor colegilor şi oamenilor care au fost întotdeauna alături de mine.

Ne puteţi câte ceva despre dumneavoastră ca profesor de istorie, despre relaţia cu elevii?

Nu este prea uşor să vorbeşti despre tine. Poate eşti subiectiv sau din contră...Îmi place să cred că elevii poate în mai mare măsură decât colegii m-au perceput exact aşa cum am fost. Severă şi pretenţioasă, iar când situaţiile o cereau înţelegătoare şi iertătoare şi cred că apelativul „Mama Jeni” spune totul. De la unii profesori am învăţat că trebuie să dăruieşti şi să te dedici fără să aştepţi  vreo recompensă. Să-i înveţi pe elevi nu numai materia pe care o predai ci să-i faci să înţeleagă că zborul trebuie să fie lin şi tot mai înalt, că drumul drept e unul anevoios, că piedicile sunt menite să te întărească, că orice speranţă frântă e un vis, un nou început. Ca profesor de istorie,  am ţinut ca elevii mei să acumuleze informaţiile necesare pentru a-şi explica drumul şi rostul nostru în istoria naţională şi universală. Mai mult decât atât am încercat să-i fac să trăiască cu mine marile momente ale devenirii noastre, fie ele de înălţare şi bucurie, fie de tristeţe sau decădere.

Dumneavoastră aţi fost şi direct al Colegiului Naţional Dragoş Vodă, chiar într-o perioadă dificilă când se încercau soluţii diferite pentru o refroma în învăţământ. Ce împliniri sau ce nereuşite v-au marcat activitatea de la Colegiul nostru?

În anul şcolar 1994-1995 când eu am fost numită director adjunct de către domnul profesor de fizicp Huber Ştefan, cu care pot să spun că am făcut o echipă bună, pentru că ne-am completat reciproc în activitatea directorială, şcoala nu a avut statutul de Colegiu, ci de Liceu Teoretic. Prefacerile înnoitoare din învăţământ ne-au mobilizat şi pe noi: profesori, elevi, părinţi şi am declanşat un proces amplu de sistematizare şi modernizare a bazei materiale, organizând cabinete şi laboratoare la toate disciplinele fundamentale, intoducând tehnica de calcul, de refacere a bazei sportive, de reabilitare a clădirii liceului, etc...

Într-un cadru organizat care funcţiona pe baza regulamentului propriu, asumat conştient deopotrivă de triomul implicat în educaţie- profesor-elev-părinte, am reuşit performanţe deosebite în activitatea şcolară şi extraşcolară, iar Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Ministrul Educaţiei a oferit şcolii noastre titlul de Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”. A fost o recunoaştere a efortului intelectual al dascălilor şi o răsplată a muncii elevilor care într-o relaţie benefică de colaboare cu profesorii şi directorii şcolii au contribuit la propria lor formare pentru viaţă, reuşind în acest fel să atingă performanţele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu